Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 136

136. Potrivit prevederilor art. 74^1 din Legea nr. 317/2004, în forma preconizată a intra în vigoare, Inspecția Judiciară este sesizată de unicul titular al acțiunii - Ministerul Finanțelor Publice - pentru a realiza o verificare asupra faptului dacă eroarea judiciară a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. Rezultatul verificărilor se consemnează într-un raport - consultativ, potrivit art. 96 alin. (8) din Legea nr. 303/2004 - și conține aprecierea inspectorului judiciar, care este supus confirmării inspectorului-șef. Acest raport nu este un veritabil act juridic cu caracter administrativ, deoarece nu produce, în sine, niciun efect juridic direct și vătămător asupra persoanei vizate. Aceasta deoarece, în urma comunicării lui către Ministerul Finanțelor Publice, doar această ultimă autoritate publică are competența de a exercita acțiunea în regres. Ministerul Finanțelor Publice nu este, însă, obligat să exercite acțiunea în regres exclusiv pe baza acestui document, ci doar dacă, în urma raportului și a propriei evaluări, ajunge la concluzia potrivit căreia eroarea a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcției cu rea-credință sau gravă neglijență. Prin urmare, se constată că această procedură respectă considerentele reținute de Curtea Constituțională la paragraful 224 al Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, în sensul că instituie o anumită marjă de apreciere a statului în declanșarea acțiunii în regres. Odată declanșată acțiunea în regres, art. 96 alin. (9) din Legea nr. 303/2004 prevede că aceasta va fi soluționată, în primă instanță, de secția civilă a curții de apel, împotriva hotărârii pronunțate de aceasta fiind instituită, prin alin. (10) al aceluiași articol, posibilitatea exercitării căii de atac a recursului la secția corespunzătoare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ...