Decizia CCR nr. 202/2018Punctul 3

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. Se susține că legiuitorul a avut în vedere, cu precădere, respectarea îndatoririlor legale, specifice funcției publice, și care, de altfel, formează categoria îndatoririlor de serviciu. Se arată că textul criticat reglementează o obligație de a face și o obligație de a nu face, în privința celei dintâi legiuitorul prevăzând și exigențele pe care funcționarul public trebuie să le îndeplinească, respectiv profesionalism, legalitate și imparțialitate. Cu privire la obligația de a nu face, legiuitorul nu a reglementat, în mod expres, faptele de la care funcționarul public trebuie să se abțină, putând fi, astfel, avută în vedere orice faptă și nicio limitare a prejudiciului provocat prin faptele sale, intrând sub incidența dispozițiilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 atât prejudiciile materiale, cât și cele morale. Pentru aceste motive se susține că textul criticat este reglementat în termeni clari și preciși, fiind îndeplinite condițiile de calitate a legii. Se arată, totodată, că neconstituționalitatea prevederilor art. 43 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 este dedusă din aplicarea concretă a acestora în cauza în cadrul căreia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. ...