Decizia CCR nr. 206/2018Punctul 37

37. În dezacord cu autorii sesizării, referitor la presupusa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (4) , art. 53, art. 92 alin. (1) , art. 94 lit. c) , art. 116 alin. (2) și ale art. 119 din Constituție, Biroul permanent al Camerei Deputaților consideră că niciunul dintre obiectivele comisiei de anchetă nu aduce atingere și nici nu obstrucționează atribuțiile Președintelui României în domeniul apărării și nici nu interferează cu administrația publică centrală de specialitate, în speță Consiliul Suprem de Apărare a Țării. A fortiori, nici nu poate fi vorba despre restrângerea exercitării unor drepturi sau libertăți. După cum se poate observa, redactarea art. 1 din hotărârea Parlamentului are o succesiune logică a soluțiilor preconizate, realizând o sistematizare a obiectivelor, grupate în funcție de conexiunile și de raportul firesc dintre ele, fiind redactate sub forma: identificarea, determinarea, verificarea, existența, aflarea, procedura etc., aceste formulări fiind strict de natură procedurală, de control. Parlamentul, în urma raportului comisiei de anchetă, nu poate revoca directorul Serviciului de Protecție și Pază, având în vedere prevederile art. 7 din Legea nr. 191/1998, cu modificările și completările ulterioare, și ale principiului simetriei juridice. Scopul acestor dispoziții este de a permite buna funcționare a instituțiilor în baza cooperării loiale dintre acestea prin instituția controlului parlamentar. Șeful statului, Parlamentul, Guvernul, sistemul judiciar, toate servesc scopului comun de a promova interesele țării ca un întreg, nu interesele unei singure instituții. În mod indiscutabil, cooperarea loială nu presupune decât soluții în acord cu ordinea normativă constituțională, întrucât temeiul acestora nu poate fi nicidecum contra legem. În acest sens, sunt invocate recomandările Comisiei de la Veneția, potrivit cărora trebuie să se plece de la principiul că nimeni nu poate împiedica Parlamentul - instituție autonomă distinctă de justiție - să își desfășoare propria anchetă. Componența unei comisii parlamentare este întotdeauna o alegere politică. Mandatul său este, în principiu, temporar. Chiar dacă ancheta sa vizează conduita unor subiecte de drept, aceasta are un caracter esențial politic, fără a fi asimilată unei anchete sau proceduri judiciare. Rezultatele sale nu produc niciun fel de efecte pentru ordinea juridică. Raportul prin care se încheie nu este decât o incitare la dezbatere parlamentară și la propuneri către autoritățile competente a dispune. Scopul final al anchetei comisiei îl reprezintă transparența, informarea publicului cu privire la chestiuni care afectează res publica, astfel neputânduse vorbi despre încălcarea normelor și principiilor constituționale. ...