Decizia ÎCCJ nr. 150/2025 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 32. Prezenta sesizare este formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dispozițiile sale aplicându-se cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, și urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se indică la art. 4. ... 33. În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; ... (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 34. Verificând întrunirea acestor cerințe legale, în raport cu elementele sesizării, se constată că acestea se regăsesc numai parțial. ... 35. Primele două condiții legale sunt îndeplinite. Cauza în care s-a formulat sesizarea se află pe rolul Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă, care judecă pricina în apel, conform art. 96 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Litigiul se circumscrie domeniului specific de reglementare prevăzut de art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, curtea de apel fiind învestită cu o acțiune vizând drepturi de natură salarială, formulată de un fost salariat în contradictoriu cu angajatorul, instituție publică, fiind vorba despre plata unor drepturi salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice. ... 36. În ceea ce privește cerința existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei, se constată că, în concret, aceasta instituie o dublă condiționare: pe de o parte, să existe o chestiune de drept, iar, pe de altă parte, să fie probată legătura necesară dintre dezlegarea chestiunii de drept identificate și soluționarea cauzei pe fond. ... 37. În absența unei definiții legale a noțiunii de „chestiune de drept“ din cadrul cerințelor de admisibilitate prevăzute la art. 519 din Codul de procedură civilă (aplicabile prin translatare și în ceea ce privește sesizarea întemeiată pe dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că pentru a fi o problemă de drept reală trebuie ca: a) chestiunea de drept care necesită, cu pregnanță, a fi lămurită să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății; ... b) chestiunea de drept supusă dezlegării trebuie să ridice serioase dificultăți de interpretare a unor dispoziții legale imperfecte, lacunare ori contradictorii, iar nu realizarea unor operațiuni de interpretare și aplicare a unui text de lege în raport cu circumstanțele particulare ce caracterizează fiecare litigiu ori existența unor simple obstacole care ar putea fi înlăturate printr-o reflecție mai aprofundată a judecătorului cauzei; ... c) pentru a ne afla în prezența unei veritabile chestiuni de drept, caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum și dificultatea completului în a-și însuși o anumită interpretare trebuie să fie reflectate în încheierea de sesizare, care trebuie să fie motivată, aptă să releve reflecția asupra diferitelor variante de interpretare posibile, cu argumentele aferente, și de o manieră în care să se întrevadă explicit pragul de dificultate al întrebării și în ce măsură acesta depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, întrucât simpla dilemă cu privire la sensul unei norme de drept nu poate constitui temei pentru declanșarea mecanismului hotărârii prealabile. Sub acest aspect s-a reținut că, în procedura hotărârii prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție nu se substituie atributului fundamental al instanțelor, de interpretare și aplicare a legii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților ori dificultăților unor texte de lege. ... ... 38. Prin urmare, sesizarea trebuie să conducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziții legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce țin de particularitățile cauzei. ... 39. Aplicând aceste considerente sesizării de față, se constată în primul rând modul defectuos în care a fost formulată întrebarea, instanța de trimitere indicând în mod expres că dorește să afle dacă, în situația unui angajat al cărui raport de muncă a încetat, devin aplicabile dispozițiile art. 123 alin. (3) din Codul muncii, în condițiile în care art. 123 din Codul muncii are numai două alineate. ... 40. Cu toate acesta, având în vedere situația de fapt prezentată de instanța de trimitere - reclamantul este un angajat al cărui raport de muncă a încetat și care dorește plata orelor suplimentare, deoarece nu mai este posibilă compensarea acestor ore suplimentare prin ore libere plătite -, Înalta Curte apreciază că instanța de trimitere a avut în vedere la momentul formulării sesizării prevederile art. 123 alin. (1) și alin. (2) din Codul muncii, citate de altfel și în Încheierea de sesizare din data de 6 noiembrie 2024. ... 41. În aceste coordonate, mergând mai departe în analiza sa, Înalta Curte constată din modalitatea de formulare a întrebării, dar și din mențiunile inserate de instanța de trimitere în cuprinsul punctului de vedere asupra modului de dezlegare a problemei de drept că aceasta nu constituie o veritabilă problemă de drept susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunțată în cadrul mecanismului de unificare a practicii reglementat prin dispozițiile art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, întrucât nu vizează interpretarea in abstracto a vreunei dispoziții legale, ci se solicită instanței supreme să indice dacă, în situația concretă a reclamantului, al cărui raport de muncă a încetat, se aplică normele speciale edictate de art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu limitările prevăzute de alte acte normative, sau prevederile dreptului comun reprezentate de dispozițiile art. 123 din Codul muncii. Altfel spus, instanța de trimitere solicită instanței supreme să indice dacă, în situația concretă a reclamantului, se aplică norma generală reprezentată de Codul muncii sau legislația specială aplicabilă personalului plătit din fonduri publice, reclamantul fiind o persoană plătită din fonduri publice. ... 42. Așadar, chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată nu îndeplinește cerința de a fi o veritabilă chestiune de drept, născută dintr-un text incomplet sau neclar, susceptibil de interpretări contradictorii, de natură a fi dedusă dezlegării în cadrul procedurii hotărârii prealabile. ... 43. Textele de lege a căror interpretare se solicită sunt clare, nefiind susceptibile de interpretări diferite sau contradictorii, aspect ce reiese din încheierea de sesizare în care instanța de trimitere a interpretat dispoziția legală în discuție, fără nicio dificultate, reținând că nu dispozițiile generale ale Codului muncii privind regula în materie de repaus și timp normal de lucru sunt aplicabile, ci cele privind situațiile de excepție prevăzute de art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017 și art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2016 și art. 35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 188/2018, în condițiile în care există reglementări speciale, derogatorii, privind personalul plătit din fonduri publice. ... 44. Astfel, verificarea premiselor sesizării relevă faptul că aceasta nu pune în discuție o dificultate de interpretare punctuală a normelor de drept indicate în actul de sesizare, de natură să necesite intervenția instanței supreme, ci urmărește, mai degrabă, o validare a opiniei exprimate de instanța învestită cu soluționarea cauzei. ... 45. Or, aplicarea concretă a legii la elementele de fapt ale cauzei constituie un atribut care intră în sfera de competență a instanței de judecată, neputând fi transferat, pe calea întrebării prealabile, instanței supreme. ... 46. În acest context se impune a se aminti și Decizia nr. 98 din 25 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 14 februarie 2025, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 1.797/118/2024*, privind dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „Este posibilă acordarea sporului pentru muncă suplimentară prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, unei persoane ale cărei raporturi de muncă sau de serviciu au încetat, având în vedere dispozițiile art. II alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 5 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. MS 34/2023 privind salarizarea și alte drepturi bănești cuvenite personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale în anul 2023, precum și pentru modificarea Ordinului ministrului apărării naționale nr. M.S. 31/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice privind salarizarea personalului militar și civil din Ministerul Apărării Naționale?“ ... 47. Deși prin respectiva decizie sesizarea formulată de Tribunalul Constanța a fost respinsă ca inadmisibilă, Înalta Curte, într-o situație similară celei din dosarul în care s-a formulat sesizarea de față, a subliniat că textele legale supuse interpretării sunt clare, iar instanța de trimitere, fără să aibă vreun echivoc asupra normelor de drept aplicabile litigiului, a supus dezlegării instanței supreme cazul punctual cu care a fost învestită, și anume acela al reclamantului care, la data înregistrării cererii de chemare în judecată, încetase raporturile de muncă cu pârâtul, prin trecerea în rezervă la 31 decembrie 2023. ... 48. Important de amintit este și paragraful 86 din Decizia nr. 98 din 25 noiembrie 2024, prin care Înalta Curte a statuat că problema pentru care s-a formulat întrebarea prealabilă nu are legătură cu soluționarea pe fond a cauzei, întrucât, deși la data introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul primei instanțe reclamantul încetase raporturile de muncă cu angajatorul, în perioada pentru care s-a solicitat recunoașterea majorărilor salariale se afla în activitate. Ca atare, încetarea raporturilor de muncă dintre angajat și angajator la data promovării demersului judiciar nu reprezintă un impediment pentru soluționarea pretențiilor reclamantului, răspunsul la întrebarea prealabilă nefiind astfel relevant. ... 49. În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate vizând existența unei veritabile probleme de drept susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, de a căror lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzelor în curs de judecată, având un grad de dificultate care să justifice pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, urmează a se respinge, ca inadmisibilă, sesizarea, astfel cum a fost formulată. ... 50. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă, ... ...