Decizia CCR nr. 185/2018Punctul 28

28. Prin urmare, autorul excepției, respectiv procurorul, comparând dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală referitoare la renunțarea la urmărirea penală cu cele ale art. 80 și art. 82 din Codul penal referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, a susținut că inculpatul care a mai suferit anterior o condamnare ar trebui să beneficieze de instituția prevăzută de art. 318 din Codul de procedură penală, ce ar putea fi redenumită renunțarea la procesul penal, în orice fază a procesului și indiferent de forma actului de sesizare a instanței. În opinia sa, instituția renunțării la urmărirea penală și instituția renunțării la aplicarea unei pedepse ar trebui unificate, ajungându-se, astfel, la o înlocuire mai potrivită a vechii instituții prevăzute de art. 18^1 din Codul penal din 1969 care ar putea fi aplicată atât în faza urmăririi penale, cât și în faza judecății, indiferent de modul în care a fost sesizată instanța. Cu alte cuvinte, având în vedere condițiile prevăzute de art. 318 din Codul de procedură penală, dacă retragerea plângerii ar fi intervenit în faza de urmărire penală, procurorul ar fi putut dispune renunțarea la urmărirea penală pentru toți inculpații. Or, întrucât retragerea plângerii a intervenit în faza de judecată, instanța, având în vedere condițiile prevăzute de art. 80 alin. (2) lit. a) din Codul penal, nu mai poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei. ...