Decizia ÎCCJ nr. 143/2025 (HP)Punctul IV

IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii 26. Instanța de trimitere Tribunalul Botoșani - Secția de contencios administrativ și fiscal a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării, în raport cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 62/2024, arătând că prezentul litigiu face parte din categoria celor pentru care este necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, întrucât asupra acesteia instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 27. Reclamanții sunt funcționari publici din cadrul instanțelor chemate în judecată și solicită un salariu egal cu al colegilor lor, funcționari publici în cadrul altor instanțe, ce au aceleași funcții/grade/gradații, salariul lor fiind stabilit prin includerea a două foste sporuri recunoscute prin hotărâri judecătorești emise anterior anului 2010, hotărâri judecătorești lămurite (în sensul duratei aplicabilității lor) prin încheieri de lămurire a dispozitivului, pronunțate în perioada 2020-2021. Ulterior, s-au emis și acte administrative ale ordonatorilor de credite. ... 28. Hotărârile respective sunt anterioare Deciziei nr. 20 din 21 septembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 16 decembrie 2009, iar chestiunea care se ridică în speță este aceea dacă reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturi salariale în care să fie incluse cele două elemente salariale doar pe temeiul principiului egalității de tratament, deși nu sunt beneficiarii unor hotărâri judecătorești prin care să li se recunoască drepturile respective și după anul 2009, în condițiile în care, în privința acelor drepturi salariale, există dezlegarea oferită de instanța supremă care a considerat că nu pot fi acordate în lipsa unei cuantificări legale. ... 29. Chestiunea de drept este susceptibilă de a da naștere unei practici judiciare neunitare, existând multe instanțe care consideră că, la analiza egalității de salarizare, nu se fac verificări cu privire la sursa inegalității de salarizare, mai ales când aceasta derivă din drepturi recunoscute pe cale judecătorească. Alte instanțe, dimpotrivă, apreciază că trebuie verificată sursa inegalității de salarizare și, în situația în care se observă că, prin cererea de egalizare la nivel maxim, se ajunge la situația de a se recunoaște anumite drepturi care nu ar putea fi acordate dacă s-ar fi solicitat direct pe cale principală (cum ar fi, în speța concretă, suplimentul postului și treapta de salarizare în privința cărora Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în anul 2009 pe calea recursului în interesul legii că nu pot fi acordate în lipsa unei cuantificări legale), atunci cererea de egalizare la nivel maxim nu se poate admite. ... 30. În ceea ce privește a doua întrebare din sesizare, aceasta urmărește a se stabili momentul de început al dreptului la acțiune într-o acțiune de egalizare la nivel maxim în situația în care drepturile salariale la care tind a se alinia reclamanții au fost recunoscute de la momentul pronunțării hotărârilor de lămurire dispozitiv retroactiv, până în anul 2009. Și această chestiune este susceptibilă de a fi interpretată diferit, prima instanță învestită cu soluționarea cauzei arătând deja că termenul de prescripție nu poate curge de la data la care s-au încasat drepturile salariale (moment în funcție de care se raportează pârâții și care este momentul de drept comun în materie de solicitări de drepturi salariale), ci de la momentul pronunțării hotărârilor de lămurire a dispozitivului, hotărâri judecătorești prin care le-au fost recunoscute altor funcționari drepturile salariale pe care le pretind reclamanții prin prezenta acțiune. ... ...