Decizia CCR nr. 117/2018Punctul 9

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece cele două modalități de transfer se referă la două situații juridice distincte, care justifică o reglementare juridică diferită, în raport cu scopul și finalitatea reglementării. Se mai consideră că transferul în interesul serviciului se face, după cum însăși denumirea o sugerează, în interesul instituției sau autorității publice respective, fiind normal a nu se limita categoria de autorități publice între care operează transferul. Motivul transferului în interesul serviciului constă în nevoia obiectivă a instituției de a prelua un funcționar public cu anumite competențe profesionale. În cazul transferului la cerere, apare ca firească această condiție, pentru a preîntâmpina perturbarea activității fiecărui palier administrativ. Nu sunt încălcate nici dispozițiile constituționale referitoare la dreptul la muncă, având în vedere faptul că alegerea unei profesii, meserii, ocupații, precum și a locului de muncă sunt libere, dar exercitarea lor se face în condițiile și cu limitele prevăzute de lege. În cazul supus analizei, Legea nr. 188/1999 este o lege organică, așa cum prevede art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, condiția impusă de textul de lege fiind justificată de buna funcționare a fiecărei categorii de instituții și autorități publice. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 53 din Constituție, deoarece textul criticat nu limitează exercițiul unor drepturi sau libertăți, ci reglementează condițiile de exercitare a transferului la cerere a funcționarului public. ...