Decizia CCR nr. 78/2018Punctul 19

19. În acest context, cu privire la obiectul controlului de constituționalitate a posteriori, Curtea reține că, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, instanța de contencios constituțional a constatat că dispozițiile art. 146 din Constituție stabilesc competența materială a Curții Constituționale, ca garant al supremației Legii fundamentale, enumerând în mod restrictiv atribuțiile jurisdicției constituționale. Potrivit art. 146 din Constituție, „Curtea Constituțională are următoarele atribuții: [... ] d) hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată și direct de Avocatul Poporului“. În aplicarea prevederilor constituționale, dispozițiile cap. I din Legea nr. 47/1992 consacră rolul Curții Constituționale de garant al supremației Constituției și de unică autoritate de jurisdicție constituțională din România [art. 1 alin. (1) și alin. (2) ]. În considerarea acestei calități, Curtea „asigură controlul constituționalității legilor, a tratatelor internaționale, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului“ [art. 2 alin. (1) ]. ...