Decizia CCR nr. 64/2018Punctul 18

18. În acest sens se arată, referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, că schimbarea procedurii de desemnare a conducerii ANCOM este o problemă de oportunitate, iar nu una de constituționalitate. De asemenea, este un atribut suveran al Guvernului, iar acesta nu este condiționat de Constituție, să opteze pentru o anumită soluție normativă privind numirea conducerii unei autorități administrative autonome. Dacă, inițial, Guvernul a stabilit în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 o anumită procedură de desemnare a președintelui și a vicepreședinților ANCOM, este pe deplin îndreptățit să revină asupra acesteia, printr-o altă ordonanță de urgență. Urgența adoptării unei noi reglementări a modalității de desemnare a conducerii ANCOM nu are nicio legătură cu oportunitatea adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 33/2017, ci cu cerința menținerii stabilității cadrului juridic de reglementare în materie, care să asigure în continuare independența și imparțialitatea în luarea deciziilor de reglementare, de către această instituție publică. Desigur, această schimbare de procedură putea fi operată printr-o lege, al cărei proiect să fi fost elaborat și promovat de Guvern. Însă, adoptarea ei prin procedura parlamentară obișnuită ar fi necesitat un timp îndelungat pentru dezbateri în plenul celor două Camere, or, în acest domeniu, urgența adoptării unei reglementări normative a fost cerută încă din anul 2009. Expunerea de motive la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 22/2009 este relevantă din acest punct de vedere. În domeniul administrării și reglementării comunicațiilor nu sunt permise întârzieri de reglementare juridică. ...