Decizia CCR nr. 56/2018Punctul 22

22. Toate criticile autoarei excepției de neconstituționalitate trebuie evaluate prin prisma celor anterior precizate. Astfel, susținerea acesteia, potrivit căreia, din cauza caracterului obligatoriu al dezlegărilor problemelor de drept date de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, judecătorii instanței supreme „se amestecă nemotivat și nedorit în activitatea legislativului“, trebuie respinsă. Rolul și funcțiile puterii judecătorești în democrația constituțională din România sunt desemnate prin expresiile înfăptuirea justiției - art. 124 alin. (1) - și realizarea justiției - art. 126 alin. (1) . Deopotrivă însă Constituția introduce un corectiv esențial cu privire la conținutul acestor noțiuni, respectiv acela că justiția se înfăptuiește în numele legii. Astfel, așa cum a statuat deja Curtea în Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, sensul art. 124 alin. (1) din Constituție este acela că instanțele judecătorești trebuie să respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determină comportamentul persoanelor fizice și juridice în circuitul civil și în sfera publică. Respectarea de către judecători a normelor emise de puterea legislativă reprezintă, în fapt, procesul de aplicare a legii. În procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, instanțele judecătorești interpretează, în mod necesar, legea, interpretarea fiind faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. Potrivit unui considerent care, datorită frecvenței cu care este utilizat în jurisprudența sa, poate sta ca definiție a noțiunii de interpretare a legilor, aceasta este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare (a se vedea deciziile nr. 427 din 24 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 din 9 decembrie 2013, nr. 2 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 23 februarie 2012, nr. 1.338 din 11 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 895 din 16 decembrie 2011, nr. 1.027 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 5 octombrie 2011, nr. 360 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010, nr. 600 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 395 din 11 iunie 2009). În plus, Curtea reamintește paragraful 34 al Hotărârii din 22 noiembrie 1995 a Curții Europene a Drepturilor Omului, pronunțate în Cauza C.R. împotriva Regatului Unit: „Oricât de clar ar fi textul unei dispoziții legale - în orice sistem juridic există, în mod inevitabil, un element de interpretare judiciară [...]“. ...