Decizia CCR nr. 61/2018Punctul 21

21. Totodată, este reamintită jurisprudența Curții Constituționale raportată la prevederile art. 133 și art. 134 din Constituție (Decizia nr. 374/2016), susținându-se că textele criticate din legea supusă controlului, mai sus indicate, nu fac decât să se conformeze acestora și să detalieze, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție, procedura de alegere a președintelui CSM sau posibilitățile de revocare din funcțiile de președinte sau vicepreședinte al CSM. Astfel, art. 133 alin. (3) din Constituție, făcând trimitere la „magistrați“, din rândul cărora fac parte, potrivit Legii nr. 303/2004, atât judecătorii, cât și procurorii, permite legiuitorului infraconstituțional, prin aplicarea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, să facă trimitere, în privința președintelui CSM, la oricare dintre aceste categorii profesionale. De altfel, se susține că, printr-un raționament ad absurdum, ar însemna că toate dispozițiile Legii nr. 317/2004 care nu sunt prevăzute și în Constituție sunt neconstituționale, deoarece ele „adaugă“ la Constituție, așa cum este, de pildă, funcția de vicepreședinte al CSM, despre care Actul fundamental nu face vorbire, dar care este reglementată de Legea nr. 317/2004. ...