Decizia CCR nr. 29/2018Punctul 18

18. Se mai arată că neconstituționalitatea textelor este dată și prin prisma încălcării dreptului la proprietatea privată. Astfel, stingerea datoriei prin oferirea bunului garantat aduce atingere dreptului de proprietate al băncii prin aceea că reprezintă o limitare a dreptului prin exproprierea în favoarea unui terț, în privința restului de datorie în cazul în care garanția nu acoperă creanța datorată. Ingerința statului asupra dreptului de proprietate nu este justificată de un interes legitim general, ci de unul privat, limitat chiar la plafonul de 250.000 euro și la programul social „Prima Casă“. Opțiunea legiuitorului de a reglementa echilibrul contractual este în sensul stingerii raportului juridic, prin novația obiectului plății, deși este evident că și în privința persoanelor care nu beneficiază de aplicarea legii poate fi incident dezechilibrul între soldul creditului și valoarea imobilului achiziționat sau garantat. În expunerea de motive lipsesc orice referiri privitoare la numărul de împrumutați ce s-ar afla în situația de dezechilibru ori la criteriile în funcție de care se stabilește dacă o persoană se află într-o situație care justifică aplicarea legii. Legiuitorul nu se preocupă nici de ordinul de mărime al valorii reziduale stinse prin plată, nu este instituit niciun criteriu sau mecanism pentru evaluarea bunului dat în plată pentru eliberare, singurul argument de echilibrare a riscului nefiind suficient pentru ingerința în dreptul de proprietate. În același sens nu este justificată nici derogarea de la dreptul comun în privința acordului creditorului pentru stingerea oricărei datorii, în condițiile în care nu s-au stabilit criterii de insolvabilitate a debitorului persoană fizică și nici criterii generale de apreciere a stării de insolvabilitate. ...