Decizia ÎCCJ nr. 189/2025 (HP)Punctul VIII

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 19.05.2025 · dosar 77/1/2025
Punctul VIII
VIII. Opinia specialiștilor consultați 60. În conformitate cu dispozițiile art. 476 alin. (10) raportat la art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată specialiștilor în drept penal opinia asupra chestiunii de drept supuse examinării. ... 61. În cuprinsul opiniei juridice elaborate de Departamentul de drept public al Facultății de Drept a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca s-a arătat că în cazul infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor, prevăzută de dispozițiile art. 219^1 alin. (1) , (1^2) și alin. (3) lit. a) și b) din Codul penal, pentru întrunirea elementelor de tipicitate a faptei nu este necesară și îndeplinirea condiției privind urmărirea scopului obținerii unei satisfacții sexuale. ... 62. Referitor la agresiunea sexuală săvârșită asupra unui minor, incriminată sub această denumire începând cu data de 1 ianuarie 2024, s-a apreciat că în formularea opiniei sunt determinante două aspecte: elementele constitutive ale infracțiunii și analiza noțiunii de act de natură sexuală. ... 63. Pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii sunt necesare, în esență: constatarea existenței unui act de natură sexuală, altul decât cel arătat la art. 218^1 din Codul penal; în funcție de modalitatea de comitere incidentă, existența unei calități a subiectului activ, respectiv a subiectului pasiv (spre exemplu, major sau minor) sau a unei relații între aceștia (spre exemplu, o relație de dependență); în ceea ce privește alin. (1^2) al art. 219^1 din Codul penal, existența unui element de constrângere, punere în imposibilitate de a se apăra ori de a-și exprima voința sau profitând de această stare a victimei. ... 64. Așadar, în norma de incriminare, scopul obținerii unei satisfacții sexuale nu este prevăzut ca element constitutiv. Astfel cum s-a arătat în doctrină^4, în ipoteza în care scopul nu se regăsește menționat în structura normei penale, el va fi avut în vedere doar ca element de individualizare sau, eventual, ca o circumstanță atenuantă judiciară. Scopul infracțiunii devine însă element constitutiv atunci când este prevăzut în mod expres în norma de incriminare și, în această situație, scopul urmărit de făptuitor determină existența unei intenții calificate. ^4 F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed. Universul Juridic, 2014, p. 347. ... 65. În cadrul analizei noțiunii de „act de natură sexuală“ s-a apreciat că această noțiune nu a primit o definiție clară în Codul penal, tocmai pentru ca norma să poată acoperi toate conduitele cu caracter sexual care afectează libertatea sexuală a victimei (altele decât cele de la infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor). ... 66. În plus, astfel cum s-a reținut în doctrină^5, atât timp cât un act de natură sexuală pune în discuție lezarea libertății sexuale a victimei, nu este obligatoriu să fie constatată existența scopului obținerii satisfacției sexuale. ^5 S. Bogdan, D.A. Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, ed. a IV-A, Ed. Universul Juridic, București, 2024, p. 440. ... 67. O astfel de interpretare a noțiunii de act de natură sexuală este necesară, întrucât calificarea actului trebuie, în primul rând, să pornească de la percepția subiectivă a victimei, aceasta fiind subiectul pasiv al infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor. În măsura în care prin actul comis autorul a lezat libertatea sexuală a victimei, infracțiunea ar trebui reținută indiferent de scopul cu care a acționat acesta. ... 68. Prin opinia juridică elaborată în cadrul Departamentului de drept penal al Facultății de Drept a Universității București s-a considerat că în cazul infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor, prevăzută de dispozițiile art. 219^1 alin. (1) , (1^2) și alin. (3) lit. a) și b) din Codul penal, pentru întrunirea elementelor de tipicitate a faptei nu este necesară și îndeplinirea condiției privind urmărirea scopului obținerii unei satisfacții sexuale. ... 69. Referitor la înțelesul expresiei „act de natură sexuală“ în contextul jurisprudenței constituționale, s-a precizat că argumentele prezentate de către instanța de sesizare în favoarea primei opinii (nu este necesar ca agresorul să fi urmărit în mod expres obținerea unei satisfacții sexuale) apar ca fiind corecte și pertinente. Singurul „obstacol“ în calea acestor argumente este reprezentat de unele considerente prezente în jurisprudența Curții Constituționale. ... 70. Așa cum s-a arătat anterior în doctrină^6, prin deciziile nr. 420/2017 și nr. 92/2023, Curtea Constituțională face trimitere la Decizia nr. III/2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care se explica noțiunea de „act sexual de orice natură“, folosită la vremea respectivă în Codul penal. În această din urmă decizie s-a reținut, în esență, că prin actul sexual de orice natură (deci nu actul de natură sexuală), care reprezenta la vremea respectivă element material atât pentru viol, cât și pentru actul sexual cu un minor, precum și perversiunea sexuală se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale ^6 V. Cioclei, Drept penal partea specială. Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, ed. 9, Ed. C.H. Beck, 2024, p. 232. ... 71. S-a arătat că această decizie este criticabilă, pe de o parte pentru că explicarea actului sexual prin ideea „de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului“ este suficient de vagă pentru a produce confuzie, iar, pe de altă parte, pentru că prin preluarea acestor explicații de către Curtea Constituțională se creează în continuare confuzie, deoarece considerentele instanței constituționale pot conduce la concluzia eronată că scopul obținerii unei satisfacții sexuale ar reprezenta o condiție pentru existența infracțiunii de agresiune sexuală. ... 72. În primul rând, Curtea Constituțională a preluat o soluție a instanței supreme care se referea la alte noțiuni și la un alt context legislativ. Această decizie se referea la actul sexual de orice natură și la perversiunea sexuală, în timp ce Curtea Constituțională se referă la actul de natură sexuală. ... 73. În al doilea rând, cele două decizii ale Curții Constituționale sunt decizii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Prin urmare, considerentele din conținutul deciziei au relevanță (forță obligatorie) doar în sensul susținerii constituționalității textului de lege, dar nu pot „remodela“ o infracțiune. ... 74. De altfel, în cuprinsul Deciziei nr. 92/2023, Curtea Constituțională a precizat că, prin natura ei, incriminarea (art. 219 din Codul penal, n.n.) nu permite o enumerare exhaustivă a actelor de natură sexuală ce intră în sfera sa de aplicare, iar, în ceea ce privește conținutul concret al sintagmei criticate, acesta urmează a fi stabilit, în fiecare caz în parte, de către organele judiciare, în funcție de circumstanțele fiecărei cauze penale. ... 75. În al treilea rând, Curtea Constituțională a avut intenția de a furniza „un reper“ în identificarea actelor de natură sexuală. ... 76. Ca atare, scopul obținerii satisfacției sexuale reprezintă un simplu indiciu (printre multe altele posibile) cu privire la existența unui act de natură sexuală și nu reprezintă un element indispensabil în definirea acestuia, nu este o condiție sine qua non a acestuia și, pe cale de consecință, nu este o condiție privind existența infracțiunii. ... 77. În conținutul infracțiunii de agresiune sexuală legiuitorul nu a prevăzut niciun scop. Prin urmare, din punct de vedere subiectiv, pentru existența infracțiunii este necesar (doar) a se face dovada existenței vinovăției, sub forma intenției, care poate fi directă sau indirectă, ca în cazul violului^7. Altfel spus, este necesar (și suficient) ca făptuitorul să urmărească sau să accepte lezarea libertății sexuale a victimei. Scopul obținerii unei satisfacții sexuale de către subiectul activ nu are legătură cu conținutul subiectiv al infracțiunii. ^7 Idem, p. 209. ... 78. Prin opinia juridică elaborată de Centrul de Cercetări în Științe Penale al Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara s-a apreciat că, în ceea ce privește sesizarea formulată de Curtea de Apel București, nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate stabilite de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv condiția identificării unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere că întrebarea nu reprezintă o veritabilă problemă de drept care să aibă o înrâurire directă asupra elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de agresiune sexuală prevăzută de art. 219 Cod penal, ci, mai degrabă, are legătură cu modul de interpretare a gesturilor reținute în sarcina inculpatei. ... 79. Cu privire la fondul sesizării, s-a reținut că infracțiunea de agresiune sexuală prezintă un conținut deschis, exigența normei fiind natura sexuală a actelor săvârșite. Cerința esențială pentru existența infracțiunii este ca actul sexual să fie de natură sexuală, victima fiind constrânsă la o conduită care poate fi calificată drept sexuală, fiindu-i lezată, în acest fel, libertatea. În plus, nu este necesar ca actul de natură sexuală să fie comis cu sexul sau asupra sexului, atât timp cât a fost lezată libertatea victimei. ... 80. S-a apreciat că legiuitorul nu a urmărit, prin reglementarea agresiunii sexuale, incriminarea oricăror gesturi de natură frivolă care sunt condamnabile din punct de vedere moral, dar care nu reprezintă acte de natură sexuală. În acest sens, practica judiciară a evidențiat ca fiind acte de natură sexuală doar actele explicite precum: atingeri ale sânilor, ale zonei intime, dar fără penetrare, sărutul prin constrângere etc. ... 81. În plus, s-a arătat că literatura de specialitate^8 a apreciat că pentru a se reține că o persoană a comis un act de natură sexuală asupra altei persoane, nu este obligatoriu ca, prin respectivul act, autorul să urmărească obținerea unei satisfacții sexuale ori ca acesta să fie comis cu sexul sau asupra sexului. Ceea ce este esențial pentru a atrage calificarea ca act de natură sexuală este ca actul de executare respectiv să pună în discuție lezarea libertății sexuale a victimei care este constrânsă la o conduită care, în sens larg, poate fi calificată ca o conduită sexuală. Într-o altă opinie^9, prin act de natură sexuală trebuie să se înțeleagă orice act aflat în legătură directă sau indirectă cu organele sexuale și cu activitatea acestor organe. ^8 Sergiu Bogdan, Doris Alina Șerban, Drept penal. Partea specială. Infracțiuni contra persoanei și contra înfăptuirii justiției, Editura Universul Juridic, 2017, p. 243. ^9 Valerian Cioclei, Infracțiuni contra persoanei și infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C.H. Beck, 2016, p. 193. ... 82. Conform opiniei juridice exprimate, problema satisfacției sexuale ca condiție de tipicitate (fie ea și intrinsecă) a infracțiunii nu poate fi analizată strict prin prisma instituțiilor de drept penal, ci printr-o abordare multidisciplinară, de ordin criminologic și psihologic. Astfel, teoriile moderne referitoare la cauzele comiterii infracțiunilor contra libertății și integrității sexuale au fost amplu analizate de către psihologi și criminologi, care au încercat să ofere explicații cuprinzătoare ale abuzului sexual, să identifice factorii individuali asociați cu abuzul sexual. Niciunul dintre studiile psihologice și sociologice parcurse nu indică faptul că satisfacția sexuală ar fi o condiție pentru comiterea unei infracțiuni contra integrității și libertății sexuale, ci că aceste conduite ar avea o cauzalitate diversă și complexă, care combină factori multipli precum nevoia sau dorința de putere, control, tulburări psihologice, influențe sociale și, în unele cazuri, chiar tulburări parafilice. ... 83. În consecință, cerința esențială pentru existența infracțiunii de agresiune sexuală asupra unui minor este ca actul să fie de natură sexuală, iar victima să fie constrânsă la o conduită care poate fi calificată drept sexuală, satisfacția sexuală neconstituind o condiție pentru configurarea tipicității infracțiunii. ... ...
Sursa oficială ↗