Decizia CCR nr. 2/2018Punctul 20

20. În cauza de față reiese mai degrabă faptul că autorul excepției de neconstituționalitate este nemulțumit de modul în care instanța judecătorească a soluționat excepția tardivității formulării cererii de reexaminare, așadar, de o interpretare de speță/cazuistică a textului legal criticat. Or, o asemenea critică nu poate fi calificată drept una de neconstituționalitate, întrucât vizează interpretarea și aplicarea legii la o situație de speță, fără a se indica existența unei practici judiciare care să releve un anumit grad de acceptare la nivelul instanțelor și care să fie de natură a încălca prevederile Constituției. Prin urmare, având în vedere art. 2 alin. (2) și art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 126 alin. (1) și art. 142 din Constituție, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate formulată, aspectele criticate nevizând competența Curții Constituționale, ci a instanțelor judecătorești. ...