Decizia CCR nr. 17/2018Punctul 6

6. Tribunalul Iași - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, așa cum s-a reținut în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul de acces la instanță trebuie sa fie efectiv, însă nu este un drept absolut, în condițiile în care, prin natura sa, presupune o intervenție activă din partea statului și o anume reglementare. Este admisibilă reglementarea unor reguli de procedură, inclusiv sub forma unor restrângeri sau interdicții, în măsura în care acestea urmăresc un scop legitim și nu se aduce atingere substanței dreptului. Prin textul de lege criticat, scopul urmărit de legiuitor este de a determina părțile ca, în măsura în care aleg să recurgă la un mandatar în proces, să se adreseze în acest sens soțului, unei rude până la gradul al patrulea sau unui avocat sau, dacă optează pentru o altă persoană, aceasta să apeleze la un avocat. Legitimitatea acestui scop este legată de interesul general, ce constă în reprezentarea unei persoane fie de o persoană apropiată, fie de către un profesionist al dreptului, autorizat în acest sens, nu și de către alte persoane, pentru a asigura calitatea apărării și derularea normală a procesului. Dreptul de acces la instanță nu este înlăturat pentru persoana care nu înțelege să se conformeze acestor cerințe, pentru că aceasta păstrează posibilitatea de a punea ea însăși concluzii. Prin urmare, restricția impusă este proporțională cu scopul legitim urmărit. ...