Decizia CCR nr. 838/2017Punctul 36

36. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că asupra dispozițiilor art. 285 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 raportate la art. 21 din Constituție și criticate pentru lipsa căii de atac împotriva hotărârii prin care se soluționează plângerea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 296 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 1 august 2014, constatând constituționalitatea acestora. Curtea a amintit jurisprudența sa, prin care a statuat, de principiu, că Legea fundamentală nu consacră numărul gradelor de jurisdicție ale unui proces, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 320 din 14 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.027 din 8 noiembrie 2004. Totodată, a reținut că prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) și art. 129, potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ și „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, regulile de procedură cu aplicabilitate generală, dar și unele reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac (Decizia nr. 831 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012). În ceea ce privește invocarea dreptului la dublu grad de jurisdicție, Curtea a observat că acest drept, astfel cum este reglementat prin dispozițiile art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este recunoscut doar în materie penală, ceea ce nu este cazul în speța dedusă controlului de constituționalitate. ...