Decizia CCR nr. 859/2017Punctul 20

20. Cât privește latura subiectivă, Curtea reține că forma de vinovăție care caracterizează infracțiunea de corupere a electorilor săvârșită cu prilejul referendumului este intenția directă calificată printr-un scop special. Astfel cum s-a arătat în paragraful 15 al prezentei decizii, scopul reprezintă un element care condiționează existența infracțiunii de corupere a alegătorilor. Curtea reamintește că, în cazul infracțiunii reglementate de art. 386 din Codul penal, autorul urmărește influențarea voinței alegătorului, în sensul de a-l determina să voteze sau să nu voteze o anumită listă de candidați ori un anumit candidat. Curtea reține însă că faptele interzise de legea penală, prin dispozițiile art. 386 și art. 392 din Codul penal, sunt similare, fie că se comit în legătură cu alegerea unui candidat sau a altuia, fie cu exprimarea opiniei legat de aspectul pus în discuție în cadrul referendumului, deși, în ipoteza art. 392 din Codul penal, scopul nu poate fi acela de a vota sau nu în favoarea unui anume candidat sau a unei anume liste de candidați. Art. 392 din Codul penal stabilește însă că dispozițiile art. 386 „se aplică în mod corespunzător“ și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum, așadar prin preluarea mutatis mutandis a elementelor împrumutate. În aceste condiții, Curtea constată că norma penală criticată - art. 392 din Codul penal raportat la art. 386 alin. (1) din Codul penal - respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, nefiind contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, prin aceasta neaducând atingere nici dispozițiilor constituționale și convenționale privind liberul acces la justiție și dreptul părților la un proces echitabil. ...