Decizia CCR nr. 859/2017Paragraful 13

În cazul coruperii electorilor, în cadrul referendumului, scopul nu poate fi acela de a vota sau nu în favoarea unui anume candidat sau a unei anume liste de candidați și, totodată, considerăm că elementul subiectiv al infracțiunii de corupere a alegătorilor nu poate fi adaptat în acord cu specificul procedurii referendumului, deși în acest sens pare a fi voința legiuitorului care, în redactarea art. 392 din Codul penal, prevede că dispozițiile art. 386 „se aplică în mod corespunzător“ și în cazul faptelor săvârșite cu prilejul unui referendum. Așadar, considerăm că scopul infracțiunii de corupere a electorilor săvârșite cu prilejul referendumului nu poate fi stabilit prin completarea și nici prin adaptarea scopului special, reglementat în art. 386 din Codul penal, la specificul infracțiunii reglementate în art. 392 din Codul penal, pentru a se putea susține că ar putea fi acela „de a vota sau nu în favoarea sau în contra aspectului ce face obiectul referendumului“. Aceasta întrucât art. 392 din Codul penal este o normă penală divizată, o normă de trimitere care, ca regulă, funcționează pe structura normei de incriminare, a normei complement, reglementate - printre alte articole - de art. 386 din Codul penal. Așadar, atât timp cât norma penală din art. 392 este o normă de trimitere, conținutul constitutiv al infracțiunii de corupere a alegătorilor, reglementat în art. 382 din Codul penal, cât și sancțiunea corespunzătoare ar trebui să poată fi preluate în întregime, iar nu adaptate la situația de fapt. Prin tehnica legislativă a trimiterii, între cele două norme juridice - norma complement/norma de trimitere - se creează o legătură în plan normativ, una devenind suportul juridic al celeilalte, norma de trimitere completându-se cu elemente ale normei complement.