Decizia CCR nr. 859/2017Paragraful 9

Norma penală cuprinsă în art. 392, însă, nu are structura dihotomică obișnuită, nu este o normă penală completă/unitară, ci preia conținutul constitutiv - latura obiectivă și latura subiectivă - al infracțiunilor reglementate în art. 385-391 din Codul penal. Așadar, în ceea ce privește art. 392 din Codul penal, legiuitorul a folosit tehnica legislativă a normei incomplete, iar, pentru a-i întregi conținutul, a făcut trimitere la normele de incriminare cuprinse în art. 385-391 din Codul penal, extinzând incidența acestora din urmă la faptele descrise în cuprinsul lor, săvârșite însă cu prilejul unui referendum. Prin modalitatea de reglementare, dispozițiile art. 392 din Codul penal nu definesc o infracțiune-tip, de sine stătătoare, întrucât în structura normei nu este descrisă o faptă distinctă, cu o configurație proprie, ci se face trimitere la dispozițiile și pedepsele cuprinse în alte norme de incriminare, printre care și cele prevăzute în art. 386 din Codul penal, referitoare la coruperea alegătorilor.