Decizia CCR nr. 859/2017Paragraful 14

Așadar, norma incompletă din art. 392 din Codul penal ar trebui să dobândească toate caracteristicile unei norme de incriminare tip numai ca urmare a completării sale cu dispoziția și pedeapsa cuprinse în norma de incriminare din art. 386 din Codul penal, iar nu prin adaptarea - în procesul de interpretare și aplicare a legii de către instanța de judecată - vreunuia dintre elementele conținutului constitutiv (latura obiectivă/latura subiectivă) ale normei complement. De altfel, referitor la tehnica trimiterilor legislative, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 82 din 20 septembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, a reținut că „efectul dispoziției de trimitere constă în încorporarea ideală a prevederilor la care se face trimiterea în conținutul normei care face trimitere. Se produce astfel o împlinire a conținutului ideal al normei care face trimiterea cu prescripțiile celuilalt text.“