Decizia ÎCCJ nr. 98/2025 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 36. Sesizarea de față este fundamentată pe Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, al cărei domeniu de reglementare, conturat prin dispozițiile art. 1, este reprezentat de procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, precum și în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea, recalcularea, revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze. ... 37. Acest act normativ cuprinde norme parțial derogatorii de la procedura de drept comun privind hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, atât sub aspect substanțial, cât și de ordin procedural, astfel că dispozițiile sale se aplică cu prioritate, potrivit principiului specialia generalibus derogant, urmând a se completa, în mod corespunzător, cu prevederile art. 519-521 din Codul de procedură civilă, după cum se arată la art. 4, potrivit căruia „Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu celelalte reglementări aplicabile în materie“. ... 38. În acest context normativ, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; ... (iii) existența unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... (iv) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 39. Evaluând elementele sesizării, în scopul de a stabili dacă sunt întrunite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate anterior enunțate, se constată că nu este îndeplinită cerința ca problema supusă interpretării să se identifice într-o chestiune de drept. ... 40. Referitor la această condiție se reține că, potrivit preambulului Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, la adoptarea actului normativ s-a ținut seama, printre altele, de împrejurarea că „măsurile legislative propuse pot influența pozitiv activitatea instanțelor judecătorești, în condițiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept“. Totodată, prevederile art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 impun, drept condiție de admisibilitate a sesizării, existența unei „chestiuni de drept“ apte a declanșa mecanismul de unificare a practicii judiciare. ... 41. În lipsa unei definiții legale a sintagmei „chestiune de drept“, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că obiectul procedurii este reprezentat de o normă legală incompletă ori neclară, care, pe baza unei interpretări juridice adecvate, consistente, poate primi înțelesuri și aplicări divergente în situații cvasiidentice. Ca atare, procedura hotărârii prealabile vizează rezolvarea de principiu a unei probleme de drept reale, esențiale și controversate, care se impune cu evidență a fi lămurită și care prezintă o dificultate de natură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății, având menirea de a elimina riscul apariției unei practici judiciare neunitare. ... 42. Instanța de trimitere a considerat că legiuitorul a renunțat la cerința noutății chestiunii de drept în cadrul mecanismului de unificare reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar caracterul imperativ al normei exclude eventuale aprecieri cu privire la dificultatea chestiunii de drept de care depinde soluționarea litigiului. ... 43. Astfel cum s-a statuat în mod constant în deciziile pronunțate de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, natura imperativă a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție prin mecanismul prevăzut de art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 trebuie înțeleasă ca obligând instanța care judecă procesul să ceară instanței supreme rezolvarea de principiu a chestiunii de drept ivite, atunci când verifică și constată, în urma propriei analize, că aceasta este una reală și veritabilă, fără posibilitatea de a opta pentru a nu formula o atare sesizare, dar totodată fără a obliga instanța să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție cu întrebări care nu constituie reale chestiuni de drept. ... 44. Îndeplinirea condițiilor de sesizare, inclusiv cerința unui anume grad de dificultate, este ceea ce face ca sesizarea să devină admisibilă, conform art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 45. Instanța de trimitere, în cuprinsul opiniei exprimate de completul de judecată prin încheierea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu a relevat nicio dificultate în interpretarea prevederilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 referitoare la acordarea stimulentului de risc, respectiv a sintagmei „pacienți diagnosticați cu COVID-19“. ... 46. Dimpotrivă, opinia exprimată este în sensul că stimulentul de risc reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 nu are natura unui spor acordat pentru condiții deosebite de muncă, fiind fără relevanță „diagnosticul prezumtiv“, acordarea acestuia fiind condiționată de interferarea cu un pacient diagnosticat cu COVID-19, în sensul că a fost confirmat ca infectat. De altfel, interpretarea instanței de trimitere este în acord cu punctele de vedere exprimate de judecătorii instanțelor naționale, fiind exprimată, la nivel teoretic, o singură opinie contrară potrivit căreia stimulentul de risc se acordă și în ipoteza inexistenței unui diagnostic confirmat la testarea PCR. ... 47. Prin urmare, se constată că dispozițiile legale incidente sunt clare și univoce, neavând aptitudinea de a genera vreo interpretare contrară aceleia care se impune cu evidență și care a fost exprimată atât de instanța de trimitere prin încheierea de sesizare, cât și de instanțele naționale prin opiniile teoretice transmise la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acordarea stimulentului de risc prevăzut de art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 presupune exclusiv existența unui diagnostic confirmat la testarea PCR, neputând fi avut în vedere diagnosticul prezumtiv stabilit prin fișa de solicitare a intervenției serviciului de ambulanță. ... 48. În consecință, nefiind identificată o problemă de interpretare a normelor de drept, neexistând, totodată, niciun risc de jurisprudență neunitară în materie, se constată că sesizarea de față nu îndeplinește cerința de a supune dezlegării o chestiune de drept reală și veritabilă, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă. ... ...