Decizia CCR nr. 784/2017Punctul 9

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 426 din Codul de procedură penală este inadmisibilă. În acest sens arată că autoarele excepției nu critică ceea ce legea prevede drept cazuri de contestație în anulare, ci ceea ce legea nu prevede, tinzând, prin acest mijloc procesual, la completarea dispozițiilor art. 426 din Codul de procedură penală cu un nou caz de contestație în anulare. Or, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. De asemenea, arată că excepția apare ca fiind inadmisibilă și în raport cu prevederile art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, deoarece nu are legătură cu soluționarea cauzei. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive ce vizează fondul cauzei penale. Or, câtă vreme, în procedura prevăzută de dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea soluțiilor de neurmărire/ netrimitere în judecată, iar nu fondul cauzei penale, este evident că încheierea definitivă pronunțată în această procedură nu poate face obiectul unei contestații în anulare. Așadar, întrucât contestația în anulare este inadmisibilă în această materie, indiferent de cazul invocat (chiar dintre cele reglementate, în prezent, de dispozițiile art. 426 din Codul de procedură penală), rezultă că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei. ...