Decizia CCR nr. 609/2017Punctul 9

9. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 154 alin. (2) din Codul penal este inadmisibilă. În acest sens arată că autorul excepției nu indică motivele și modalitatea în care textul de lege criticat contravine unor prevederi constituționale și nici articolele din Legea fundamentală la care se raportează în formularea criticii de neconstituționalitate. Invocă astfel Decizia Curții Constituționale nr. 422 din 25 mai 2006, prin care aceasta a reținut că: „potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale pot fi făcute în formă scrisă și motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că de esența controlului de constituționalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituțională nu se poate substitui părții cu privire la invocarea unor motive de neconstituționalitate, raportând dispozițiile legale criticate la textele constituționale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile Legii nr. 47/1992“. Mai mult, observă că autorul excepției dorește, de fapt, modificarea dispozițiilor de lege criticate, atribuție ce nu intră în sfera competențelor Curții Constituționale, care, potrivit Legii nr. 47/1992, verifică, în cadrul controlului de constituționalitate, conformitatea legilor și ordonanțelor cu prevederile Constituției, fără a putea modifica sau completa dispozițiile supuse controlului. ...