Decizia ÎCCJ nr. 97/2025 (HP)Punctul III

III. Expunerea succintă a proceselor în cadrul cărora s-a invocat chestiunea de drept 15. Prin cererile înregistrate la datele de 5 martie 2024, respectiv 3 aprilie 2024 pe rolul Tribunalului Timiș - Secția de contencios administrativ și fiscal, cu nr. 996/30/2024 și nr. 1.533/30/2024, reclamanții (funcționari publici cu statut special - personal vamal), respectiv Sindicatul FINTIM, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Vamală Română prin Direcția Regională Vamală Timișoara, președintele Autorității Vamale Române și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, au solicitat obligarea pârâților la plata sumelor constând în sporul neacordat, în procent de 100% aplicat la salariul de bază, aferent muncii prestate în zilele de repaus săptămânal și de sărbători legale, pentru ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii de chemare în judecată; actualizarea sumelor cu rata inflației și cu dobânda legală penalizatoare aplicată la suma solicitată, de la data scadenței fiecărui drept salarial până la momentul plății efective a sumelor cuvenite, precum și plata cheltuielilor de judecată. ... 16. Reclamanții au invocat faptul că sunt funcționari publici cu statut special, desfășurându-și activitatea în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 10/2004. ... 17. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (3) din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările și completările ulterioare (Codul vamal), salarizarea, precum și drepturile și îndatoririle personalului vamal sunt cele prevăzute de lege pentru funcționarii publici și de Statutul personalului vamal. Astfel, conform art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2004, „Prevederile prezentului statut se aplică personalului vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor și reglementează: (...) b) drepturile și îndatoririle specifice personalului vamal și unele sporuri specifice la salariul de bază de care acesta beneficiază; (...)“. ... 18. Reclamanții au susținut că, deși art. 12 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2004 prevede acordarea unui spor de 100% din salariul de bază pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal sau de sărbători legale, acest drept nu le-a fost acordat. ... 19. Reclamanții au subliniat că raportul lor de serviciu, deși diferit de un contract individual de muncă, este similar acestuia prin natura juridică, drepturile și obligațiile incluse, iar normele care le reglementează activitatea se completează cu cele ale dreptului muncii, conform prevederilor art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 10/2004, respectiv ale Legii-cadru nr. 153/2017. În acest sens au făcut referire la prevederile art. 142 alin. (2) din Codul muncii, care stabilesc că munca prestată în zilele de sărbătoare legală trebuie remunerată cu un spor de minimum 100%, precum și la dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 188/1999), preluate ulterior de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare (Codul administrativ), și ale Codului muncii, care întăresc dreptul funcționarilor publici de a fi remunerați corespunzător pentru munca prestată, inclusiv pentru situații similare muncii în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale. Ei au subliniat că munca lor, desfășurată adesea în condiții de continuitate și în schimburi de 12 ore, este esențială pentru asigurarea activității vamale, astfel că acordarea sporului de 100% prevăzut de lege este pe deplin justificată. ... 20. Reclamanții au susținut că, în calculul drepturilor salariale, angajatorul a considerat toate orele lucrate ca fiind desfășurate în zile lucrătoare obișnuite, fără a face distincție între munca prestată în zilele de repaus săptămânal și cea din zilele lucrătoare. ... 21. Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a susținut că drepturile salariale ale reclamanților au fost calculate și acordate în conformitate cu reglementările legale aplicabile. ... 22. Pârâta a invocat faptul că personalul vamal este salarizat în baza dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, care reglementează în mod expres modul de compensare a muncii suplimentare și a muncii prestate în zile de repaus săptămânal și de sărbători legale. ... 23. A invocat prevederile art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017 și a susținut că aceste reglementări au fost modificate succesiv prin acte normative ulterioare, care au impus reguli derogatorii pentru compensarea muncii suplimentare. Astfel, conform art. 35 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018), art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021), art. II alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 168/2022), și art. III alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 privind unele măsuri fiscal-bugetare în domeniul cheltuielilor publice, pentru consolidare fiscală, combaterea evaziunii fiscale, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023), pentru perioadele respective, munca suplimentară efectuată de personalul din sectorul bugetar, inclusiv cea desfășurată în zile de repaus săptămânal și sărbători legale, a fost compensată exclusiv prin acordarea de timp liber corespunzător. Pârâta a subliniat că, în anul 2024, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 115/2023, aceste dispoziții continuă să se aplice, stabilind în mod clar că plata sporurilor pentru munca suplimentară nu este permisă, fiind înlocuită cu compensarea prin timp liber. ... 24. Pârâta Autoritatea Vamală Română a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. ... 25. Pârâta a arătat că, potrivit art. 21 din Legea-cadru nr. 153/2017, munca suplimentară prestată în aceste zile se compensează cu timp liber plătit în termen de 60 de zile calendaristice. În cazul în care compensarea nu este posibilă în acest termen, munca suplimentară se plătește cu un spor de 100%, dar doar în limita a 360 de ore suplimentare pe an, iar pentru orele suplimentare ce depășesc 180 de ore este necesar acordul sindicatelor sau al reprezentanților salariaților. Potrivit actelor normative în vigoare, munca suplimentară efectuată de personalul bugetar se compensează doar cu timp liber corespunzător în perioada 2019-2024, iar nu cu plata unui spor de 100%, ceea ce s-a și realizat. ... 26. Prin note scrise, reclamanții au susținut că, deși prevederile legale aplicabile stipulează că munca prestată în zilele de sărbători legale sau repaus săptămânal trebuie compensată cu timp liber corespunzător, aceștia nu au beneficiat niciodată de această compensare, astfel că apărările pârâtelor nu pot fi luate în considerare, deoarece timp liber corespunzător nu a fost acordat, iar acordarea retroactivă a acestuia este imposibilă. ... 27. Prin încheierile pronunțate la 2 octombrie 2024, astfel cum au fost completate la 28 noiembrie 2024, instanța de trimitere a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu problema de drept enunțată, precum și suspendarea judecății cauzelor. ... IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularii sesizărilor ... 28. Instanța de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, motivat de faptul că obiectul litigiului privește stabilirea drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. ... 29. Tribunalul a apreciat că singura condiție de admisibilitate a unei astfel de sesizări, în materia litigiilor privind stabilirea și/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice, este ca Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea procesului, iar această chestiune de drept să nici nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 30. Odată verificată îndeplinirea acestei condiții, sesizarea este obligatorie, având în vedere modalitatea de formulare a textului. ... 31. În aceste condiții, nu se mai impune stabilirea existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu, astfel cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție că este necesar potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă, întrucât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 reiese cu evidență că ceea ce a intenționat legiuitorul a fost ca instanța supremă să asigure o interpretare unitară a dispozițiilor legale supuse interpretării în litigii privind salarizarea/dreptul la pensie al personalului plătit din fonduri publice. Cât timp sesizarea se dispune cu titlu imperativ, nu este lăsată la latitudinea instanței care judecă procesul analizarea chestiunii privind dificultatea interpretării chestiunii de drept. ... 32. În fine, lecturând centralizatoarele privind hotărârile prealabile și recursurile în interesul legii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia contenciosului administrativ și litigiilor de muncă, instanța de trimitere nu a identificat nicio hotărâre privind exact chestiunile de drept care fac obiectul prezentei cauze. ... ...