Decizia ÎCCJ nr. 131/2025 (HP)Paragraful 2

Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorii-raportori și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, a constatat următoarele: 29. Primordial, s-a examinat dacă sesizarea de față este admisibilă din perspectiva mecanismului prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ special care se completează cu dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 519 și următoarele din Codul de procedură civilă, așa cum trimite în mod expres art. 4 din ordonanța de urgență. ... 30. Din coroborarea dispozițiilor relevante cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 cu cele ale Codului de procedură civilă, rezultă că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, pe temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: a) existența unei cauze dintre cele prevăzute limitativ la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; ... b) cauza să fie în curs de judecată în primă instanță sau în calea de atac; ... c) existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei; ... d) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 31. Nu există nicio îndoială că prima, a doua și a patra condiție de admisibilitate sunt îndeplinite în prezenta cauză. ... 32. Într-adevăr, prezenta sesizare vizează un litigiu care face parte din cele limitativ prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât pretențiile deduse judecății se circumscriu unor drepturi salariale ale personalului salarizat din fonduri publice, fiind pe rolul unui complet de judecată specializat în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Dâmbovița. De asemenea, sesizarea vizează o chestiune asupra căreia instanța supremă nu a statuat în mod expres și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii. ... 33. Prin urmare, rămâne de stabilit doar dacă sesizarea îndeplinește cea de-a treia condiție de admisibilitate. ... 34. În această privință trebuie stabilit dacă cererea privește o chestiune dificilă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei. ... 35. Astfel cum s-a conturat deja în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în ceea ce privește condiția existenței unei chestiuni de drept dificile, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, această cerință se referă la caracterul real și serios al problemei de drept cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. În acest sens, s-a statuat în mod constant că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, pentru înlăturarea oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (de exemplu, Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015). ... 36. Prin urmare, chestiunile dificile de drept, în sensul paragrafului 9 din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sunt acelea care, prin natura, gradul lor de complexitate sau alte circumstanțe, prezintă un aspect dificil și neclar asupra căruia instanța de trimitere necesită clarificări. ... 37. În ceea ce privește prezenta cerere, trebuie remarcat faptul că întrebările formulate sunt elaborate pe larg, incluzând mai multe aspecte în aceeași întrebare. ... 38. Sintetizând, prin întrebările adresate, instanța de trimitere dorește să afle: – dacă art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 permit încadrarea/reîncadrarea garderobierilor dintr-un spital județean pe capitole din anexa nr. III, în condițiile în care personalul nonmedical a fost încadrat anterior pe anexele nr. VIII și nr. VII la lege; ... – dacă legea permite strict formal încadrarea garderobierilor pe anexa nr. VIII sau nr. VII, dar prin asimilare la funcții și salarizări din anexa nr. III la lege; ... – dacă asimilarea la anexa nr. III nu este legală, se pune întrebarea care altă anexă și capitol din Legea-cadru nr. 153/2017 ar fi fost corecte pentru încadrare/reîncadrare, dacă încadrarea/reîncadrarea este supusă unui control de legalitate în funcție de criteriile de stabilire a capitolului anexei nr. III, având în vedere uniformitatea funcției și salariului de bază pe toate capitolele anexei; ... – dacă încadrarea garderobierilor prin asimilare pe capitolul I din anexa nr. III exclude legal dreptul la majorarea salarială prevăzută de art. IV din Legea nr. 42/2020, iar, în caz de excludere, dacă dreptul la majorare poate fi recunoscut pe baza principiilor legalității, egalității și nediscriminării din art. 6 al Legii-cadru nr. 153/2017. ... ... 39. Înalta Curte reamintește că, în general, dacă norma juridică aplicabilă este suficient de clară și nu lasă loc unor interpretări contradictorii sau ambigue, sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este inadmisibilă. ... 40. De asemenea, existența unei jurisprudențe constante sau unanime în aplicarea normei respective poate reprezenta un argument că nu există o veritabilă chestiune de drept. ... 41. În plus, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu este chemat să stabilească faptele unui caz concret, ci să interpreteze o normă juridică în sens general. Dacă întrebarea adresată completului implică, în concret, analiza unor aspecte factuale specifice, aceasta este inadmisibilă. ... 42. Instanțele de drept comun au obligația de a analiza și soluționa litigiile deduse judecății în baza faptelor și normelor aplicabile. Sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ar trebui să fie utilizată doar în situații în care există o dilemă juridică reală care depășește capacitatea instanței de drept comun de a decide. ... 43. Aceste considerații subliniază importanța delimitării clare între problemele de drept (care pot fi dezlegate pe calea acestui mecanism) și problemele de fapt (care sunt de competența instanței de trimitere). ... 44. În raport cu aceste considerații de ordin general, Înalta Curte consideră că instanța de trimitere nu urmărește interpretarea unei chestiuni de drept, ci dorește lămuriri privind aplicarea unor norme clare la situația litigioasă în cauză, aspect care rezultă cu evidență din cele expuse în paragraful 38, întrucât în această situație aplicarea legii depinde mai mult de circumstanțele cauzei, ceea ce sugerează o evaluare de fapt. ... 45. În exemplul concret, analiza dacă o funcție specifică - garderobier la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște - se încadrează în criteriile definite de lege necesită o examinare a situației factuale. ... 46. Pe de altă parte, chestiunea de drept referitoare la interpretarea și aplicarea art. 36 alin. (2) și art. 39 alin. (1) și (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, precum și a art. IV din Legea nr. 42/2020 nu ridică probleme de interpretare și aplicare în cauză. ... 47. Instanța de trimitere nu a demonstrat dificultatea problemei de drept, respectiv că aceasta ar fi susceptibilă de interpretări diferite și ar putea genera divergențe serioase de jurisprudență, care să fie inconciliabile din perspectiva sa.  ... 48. Dimpotrivă, din cuprinsul punctului de vedere exprimat de instanța de trimitere în respectarea art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă reies argumente în favoarea unei singure soluții, ceea ce nu este de natură să susțină teoria existenței unei probleme dificile de drept ce necesită implicarea instanței supreme în vederea clarificării ei.  ... 49. Totodată, încheierea instanței de trimitere nu cuprinde argumente privind caracterul îndoielnic, lacunar sau neclar al prevederilor invocate și nu se motivează în ce constă dificultatea de interpretare a normelor menționate.  ... 50. Nici susținerile reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu sunt de natură a demonstra dificultatea raționamentului logico-juridic, iar o analiză a normelor legale incidente în cauză demonstrează că acestea sunt clare, accesibile și previzibile.   ... 51. Pe de altă parte, astfel cum rezultă din jurisprudența evidențiată la pct. VIII din prezenta decizie, se constată că instanța supremă a statuat anterior, în mecanismele de unificare a practicii judiciare, cu privire la salarizarea personalului nonmedical din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii, dar care nu se află în subordinea Ministerului Sănătății. ... 52. Chiar dacă nu au fost dezlegate chestiuni de drept identice celor ce fac obiectul sesizării de față, existența unor dezlegări anterioare are relevanță pentru condiția de admisibilitate a existenței unei chestiuni de drept (a cărei trăsătură definitorie este caracterul său veritabil, potrivit celor deja expuse). ... 53. Or, în cazul modului de încadrare/reîncadrare salarială a personalului nonmedical din spitalele aflate în subordinea autorităților județene (cum este și cazul garderobierilor), corelarea dezlegărilor anterioare date unor chestiuni de drept prin mecanismul hotărârii prealabile nu prezintă nicio dificultate, presupunând un demers facil de identificare a deciziilor relevante și de aplicare corespunzătoare a acestora în circumstanțele particulare ale cauzei. ... 54. Așa cum s-a antamat, Înalta Curte de Casație și Justiție are rolul de a facilita judecătorului eliminarea ambiguităților sau dificultăților de interpretare a unor texte de lege, scopul prezentei proceduri nefiind acela de a transfera litigiul Înaltei Curți.   ... 55. Privirea de ansamblu asupra jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în unificarea practicii demonstrează că instanța de trimitere dispune de reperele necesare aplicării legii la situația de fapt și instanța supremă nu consideră că există vreun motiv pentru care ar trebui să fie lămurite în continuare dispozițiile legale. ... 56. Față de cele expuse, Înalta Curte constată că întrebările adresate de către Tribunalul Dâmbovița nu relevă o chestiune de drept veritabilă, concluzie dedusă atât din conținutul normativ clar al dispozițiilor vizate de sesizare, cât și din existența unor dezlegări anterioare date de instanța supremă prin hotărâri obligatorii în materia vizată de normele invocate de instanța de trimitere, ce pot oferi repere concrete de interpretare, utile în soluționarea cauzei deduse judecății, astfel încât sesizarea este inadmisibilă, motiv pentru care nu este necesară verificarea în continuare a celorlalte condiții de admisibilitate din art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... 57. Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, ...