Decizia CCR nr. 698/2017Punctul 5

5. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală apreciază că dispozițiile art. 250^1 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Se arată că accesul liber la justiție, reglementat la art. 21 din Constituție, poate fi supus unor condiționări legale, competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului penal revenind legiuitorului. Se susține, de asemenea, că dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul de a exercita o cale de atac; or, din această perspectivă, prevederile art. 250^1 din Codul de procedură penală sunt în acord cu cele ale art. 21 alin. (3) din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, contestația împotriva măsurilor asigurătorii se poate exercita, conform textelor criticate, în condițiile strict și limitativ prevăzute de legiuitor și nu împiedică părțile interesate să apeleze la instanțele judecătorești, să fie apărate și să promoveze căile de atac prevăzute de lege, bucurându-se, prin urmare, de dreptul la un proces echitabil. În fine, se arată că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, prin urmare, și a căilor de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, acesta fiind sensul prevederilor art. 129 din Constituție, care face referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac. ...