Decizia CCR nr. 607/2017Punctul 22

22. Analizând susținerile autoarei excepției, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, deoarece Convenția penală privind corupția reglementează cu privire la două categorii de fapte de corupție, respectiv corupția activă și corupția pasivă. Potrivit art. 2, prin corupție activă se înțelege „fapta de a da, direct ori indirect, orice folos necuvenit unuia dintre agenții săi publici [...]“, iar prin corupție pasivă se înțelege „fapta unuia dintre agenții săi publici de a solicita sau de a primi, direct ori indirect, orice folos necuvenit pentru el sau pentru altcineva ori de a accepta oferta sau promisiunea cu scopul de a îndeplini ori de a se abține să îndeplinească un act în exercitarea funcțiilor sale“. Prin urmare, numai în cazul corupției pasive subiectul activ este circumstanțiat, și anume să fie agent public, pe când în cazul corupției active subiectul activ poate fi orice persoană. Mai mult, prin reglementarea în art. 7 și art. 8 cu privire la corupția activă și pasivă din sectorul privat este evident că legiuitorul european dorește instituirea măsurilor necesare care să atingă efectul disuasiv al acestora cu privire la corupție. ...