Decizia CCR nr. 656/2017Punctul 26

26. Examinând textul de lege criticat față de susținerile autorului excepției, Curtea constată că incriminarea faptei funcționarului privat de a pretinde ori de a primi bani sau alte foloase ori de a accepta promisiunea unor astfel de foloase comisă în legătură cu „îndeplinirea“ , respectiv „urgentarea“ unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu este în acord cu Convenția penală privind corupția, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999, ratificată prin Legea nr. 27/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 30 ianuarie 2002, care, în art. 8, având denumirea marginală „Corupția pasivă în sectorul privat“, stabilește că: „Fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a incrimina ca infracțiune, conform dreptului său intern, dacă s-a săvârșit cu intenție, în cadrul unei activități comerciale, fapta oricărei persoane care conduce sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat de a solicita sau de a primi, direct ori prin intermediul terților, un folos necuvenit sau de a accepta oferta ori promisiunea, pentru aceasta sau pentru o altă persoană, cu scopul ca aceasta să îndeplinească sau să se abțină să îndeplinească un act, cu încălcarea obligațiilor sale.“ Ratificând convenția menționată în prealabil, statul român și-a asumat obligația de a respecta și transpune întocmai prevederile internaționale în dreptul său intern, și anume obligația de a incrimina corupția pasivă a persoanelor care se circumscriu categoriei „persoanelor care conduc sau lucrează pentru o entitate din sectorul privat“. ...