Decizia CCR nr. 577/2017Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate impun ca repararea pagubei aduse autorității sau instituției publice să se dispună doar prin emiterea unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, fără a se da posibilitatea instituției sau autorității publice de a obține repararea pagubei cu concursul direct al instanței de judecată. Deși prevederile art. 85 din Legea nr. 188/1999 instituie o modalitate rapidă de reparare a pagubelor aduse instituției sau autorității publice de către funcționarii publici, se ajunge în situația critică și injustă ca instituțiile și autoritățile publice să nu mai poată recupera pagubele, dacă nu s-a emis un ordin sau o decizie de imputare în 30 de zile de la constatarea pagubei, paguba rămânând în sarcina instituției publice respective, deoarece instanțele de judecată resping ca inadmisibile cererile de reparare a pagubei de la funcționarii publici cărora nu li s-a emis un ordin sau o decizie de imputare a pagubei. Aceste soluții ale instanțelor nu fac decât să îngrădească instituțiile și autoritățile publice în repararea pagubelor cauzate de către funcționarii publici, spre deosebire de alte instituții sau societăți private ori publice care au această posibilitate de a se adresa instanțelor judecătorești, în cadrul termenului general de prescripție, în vederea reparării pagubelor de la angajați. Așadar, dispozițiile de lege criticate contravin art. 21 din Constituție, privind accesul liber la justiție, deoarece orice condiționare a acestui drept fundamental reprezintă o nesocotire a Constituției și a standardelor internaționale, în orice democrație reală. Invocă în acest sens doctrina referitoare la dreptul de acces efectiv și concret la instanțe. ...