Decizia CCR nr. 95/2020Punctul 22

22. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 85 din Legea nr. 188/1999 face parte din capitolul VIII - Sancțiunile disciplinare și răspunderea funcționarilor publici și reglementează procedura angajării răspunderii patrimoniale a funcționarului public. Astfel, potrivit acestui text de lege, repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice - în situația pagubelor produse cu vinovăție sau pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit - „se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei“, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dispozițiile de lege criticate - art. 85 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 - prevăd că dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare „se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei“. Autorii excepției sunt nemulțumiți, în esență, de faptul că termenul de prescripție de 3 ani curge de la data producerii pagubei, iar nu de la data la care a cunoscut paguba, cum prevede Codul civil. ...