Decizia CCR nr. 577/2017Punctul 18

18. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, prin Decizia nr. 456 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 613 din 13 august 2015, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a acestora. La paragrafele 15 și 16 ale acestei decizii, Curtea a constatat că, într-adevăr, regulile în conformitate cu care se poate angaja răspunderea civilă a funcționarului public sunt diferite de cele aplicabile în cazul stabilirii răspunderii patrimoniale a angajatului cu contract individual de muncă. În cel de-al doilea caz, angajatorul trebuie să se adreseze instanței cu o acțiune în pretenții, pentru a putea angaja răspunderea contractuală a salariatului, potrivit art. 254 alin. (1) din Codul muncii. În schimb, pentru recuperarea prejudiciilor produse autorității sau instituției angajatoare de către funcționarii publici, aceasta va emite un ordin sau o dispoziție de imputare. Art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 are în vedere atât situația în care funcționarul public recunoaște și își asumă responsabilitatea pentru producerea prejudiciului, prin încheierea unui angajament de plată, cât și calea litigioasă de care funcționarul public în cauză are posibilitatea să uzeze, pentru a contesta în fața instanței de contencios administrativ actul de imputare. În această din urmă ipoteză, instanța va aprecia cu privire la legalitatea actului administrativ de imputare, verificând, în același timp, și oportunitatea emiterii acestuia și îndeplinirea condițiilor impuse de lege pentru angajarea răspunderii delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate și a vinovăției, elemente pe care autoritatea sau instituția angajatoare sunt ținute să le dovedească. ...