Decizia CCR nr. 550/2017Punctul 10

10. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, Guvernul arată că previzibilitatea și predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea aspectelor în funcție de care este obligat să își modeleze conduita. Astfel, în cazul analizat, textul de lege sancționează fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a îndeplinit un act ori a participat la luarea unei decizii prin care s-a obținut, direct sau indirect, un folos patrimonial, pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă, ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură. Textul se referă la reguli de îndeplinire a atribuțiilor funcționarilor publici, enumeră în mod clar și distinct categoriile de persoane avute în vedere și actele interzise, neputându-se susține în mod rezonabil că destinatarul normei juridice nu cunoaște înțelesul noțiunii de „soț“, indiferent care ar fi modul de reglementare a raporturilor juridice dintre aceștia în Codul civil. În continuare, susține că, potrivit art. 73 alin.(3) lit. h) din Constituție, „infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora“ se stabilesc prin lege organică, revenind legiuitorului să reglementeze care este conținutul infracțiunilor și tratamentul sancționator aplicat acestora, atât timp cât acestea sunt stabilite prin texte de lege clare, accesibile și previzibile și nu contravin principiilor constituționale. ...