Decizia CCR nr. 376/2017Punctul 7

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, „infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora“ se reglementează prin lege organică, revenind legiuitorului infraconstituțional competența să reglementeze conținutul infracțiunilor, precum și tratamentul sancționator aplicat acestora. În aceste condiții, în aplicarea prevederilor constituționale menționate, legiuitorul, cu respectarea legalității incriminării și a legalității sancțiunilor de drept penal, a stabilit, în cuprinsul art. 308 din Codul penal, o serie de infracțiuni de corupție și de serviciu, care pot fi comise de alte persoane. Reține că nimic nu împiedică legiuitorul să aprecieze, fără privilegii și fără discriminări, o anumită conduită ca fiind neconformă cu anumite relații sociale și să sancționeze săvârșirea acesteia, inclusiv în mediul privat, cu atât mai mult cu cât infracțiunea prevăzută la art. 292 din Codul penal prezintă un evident pericol public, incriminarea fiind pe deplin justificată, cerința unei astfel de incriminări decurgând din obligațiile internaționale asumate de România, respectiv art. 12 din Convenția penală privind corupția. Reține că dreptul la muncă și libertatea economică nu sunt drepturi absolute, ele putând fi limitate cu respectarea dispozițiilor art. 53 din Constituție. Totodată, apreciază că dispozițiile art. 308 raportat la art. 292 din Codul penal îndeplinesc atât condiția accesibilității, prin aceea că au fost publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, fiind aduse la cunoștința destinatarilor săi, cât și condiția previzibilității, nelăsând loc de arbitrariu sau echivoc. ...