Decizia CCR nr. 517/2017Punctul 21

21. Curtea a reținut că situația invocată de autorul excepției se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, și anume cazului „când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal“. Contestația în anulare întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală poate fi introdusă atunci când instanța a pronunțat o soluție de condamnare, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, cu excepția autorității de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală], care constituie motiv distinct de contestație în anulare, potrivit art. 426 lit. i) din același cod, care reglementează cazul „când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă“. Curtea a observat, însă, și faptul că, în situația în care instanța a analizat cauza de încetare a procesului penal, la cerere sau din oficiu, și a apreciat că ea nu este incidentă, pronunțând o hotărâre de condamnare ce a dobândit autoritate de lucru judecat, contestația în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) și lit. i) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. ...