Decizia CCR nr. 699/2016Punctul 21

21. În ipoteza inversă - când în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal - nu este incident motivul de recurs în casaţie stabilit de art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală. Curtea reţine că situaţia invocată de autorul excepţiei se circumscrie cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, şi anume cazului „când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal“. Contestaţia în anulare întemeiată pe prevederile art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală poate fi introdusă atunci când instanţa a pronunţat o soluţie de condamnare, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, cu excepţia autorităţii de lucru judecat [art. 16 alin. (1) lit. i) din Codul de procedură penală], care constituie motiv distinct de contestaţie în anulare, potrivit art. 426 lit. i) din acelaşi cod, care reglementează cazul „când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă“. Curtea observă însă şi faptul că, în situaţia în care instanţa a analizat cauza de încetare a procesului penal, la cerere sau din oficiu, şi a apreciat că ea nu este incidentă, pronunţând o hotărâre de condamnare ce a dobândit autoritate de lucru judecat, contestaţia în anulare întemeiată pe art. 426 lit. b) şi i) din Codul de procedură penală este inadmisibilă. ...