Decizia CCR nr. 699/2016Punctul 10

10. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Arată că textul de lege criticat nu aduce atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. În acest sens menţionează că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a reţinut că la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista numai atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă (Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 şi Decizia nr. 41 din 11 aprilie 1996). Totodată, arată că instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare, scopul fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Recursul în casaţie declarat în cazul în care, în mod greşit, s-a dispus încetarea procesului penal poate viza fie condamnarea sau renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei - dacă este declarat de procuror sau de partea civilă -, fie achitarea inculpatului. În ipoteza inversă - la care face referire şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate -, când în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal, nu mai este incident acest caz de recurs în casaţie. Situaţia se circumscrie motivului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) din Codul de procedură penală, şi anume cazului când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. În plus, menţionează că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac constituie reguli de procedură a căror stabilire se poate face numai prin lege, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. ...