Decizia CCR nr. 105/2016Paragraful 14

10. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că normele supuse controlului de constituţionalitate sunt aplicabile în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, în sensul că nici procurorul, nici părţile nu pot ataca cu recurs în casaţie hotărârile pronunţate după rejudecarea cauzei ca urmare a admiterii cererii de revizuire. Împrejurarea că, în urma judecării în apel a cauzei, procurorul poate formula recurs în casaţie motivat de greşita dispunere a soluţiei de încetare a procesului penal de către instanţa de apel, nu constituie o situaţie identică cu cea în care cauza a fost rejudecată în apel în baza admiterii în principiu a unei cereri de revizuire. Arată, în continuare, că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac exercitată numai împotriva unor hotărâri definitive, după parcurgerea judecăţii în primă instanţă şi în apel, acesta din urmă fiind o cale de atac integral devolutivă, care, împreună cu judecata de fond a cauzei, asigură toate exigenţele constituţionale şi convenţionale în materia gradelor de jurisdicţie. Prevederile criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, fiind concretizarea la nivelul legii a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 129.