Decizia CCR nr. 709/2019Punctul 9

9. Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere reținut în Decizia Curții Constituționale nr. 490 din 30 iunie 2016, în sensul că prevederile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale. În acest sens arată că restrângerea de către legiuitor a titularilor dreptului de a formula cerere de recurs în casație la cei prevăzuți de dispozițiile art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală și a motivelor de casare la cele stabilite de prevederile art. 438 alin. (1) din același cod este justificată de finalitatea recursului în casație, aceea de verificare a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, precum și de natura acesteia, aceea de cale extraordinară de atac. Referitor la criticile de neconstituționalitate aduse dispozițiilor de lege criticate prin raportare la prevederile art. 21 din Constituție, apreciază că nici acestea nu pot fi reținute, deoarece finalitatea recursului în casație este aceea de a înlătura erorile de drept comise de instanțele de apel, prin raportare la cazuri de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Totodată, necesitatea îndreptării hotărârilor penale definitive contrare legii trebuie conciliată cu autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri și cu nevoia de a asigura stabilitatea raporturilor juridice formate pe baza lor. Prin reducerea numărului motivelor de recurs în casație, legiuitorul a urmărit atât degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac. În plus, dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală constituie reguli de procedură, iar acestea pot fi stabilite numai prin lege, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. ...