Decizia CCR nr. 100/2020Punctul 9

9. Avocatul Poporului menționează că dispozițiile art. 438 din Codul de procedură penală au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, punctul său de vedere fiind reținut în Decizia Curții nr. 490 din 30 iunie 2016. Astfel, a apreciat că restrângerea de către legiuitor a titularilor dreptului de a formula cerere de recurs în casație la cei prevăzuți la art. 436 alin. (1) din Codul de procedură penală și a hotărârilor ce pot fi supuse casării la cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală este justificată de finalitatea instituției analizate, aceea de verificare a conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, și de natura acesteia, cea de cale extraordinară de atac. A reținut că finalitatea recursului în casație este aceea de a înlătura erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazuri de casare expres și limitativ prevăzute de lege. În plus, necesitatea îndreptării hotărârilor penale definitive contrare legii trebuie conciliată cu autoritatea de lucru judecat a acestor hotărâri și cu nevoia de a asigura stabilitatea raporturilor juridice formate pe baza lor. În ceea ce privește restrângerea dreptului persoanei vătămate la dublul grad de jurisdicție, s-a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 424 din 9 iunie 2015, prin care s-a reținut că, prin reducerea numărului motivelor de recurs în casație, legiuitorul a urmărit atât degrevarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, cât și asigurarea specificului acestei căi extraordinare de atac. În plus, textele legale criticate constituie reguli de procedură a căror stabilire se poate face numai prin lege, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. ...