Decizia CCR nr. 517/2017Punctul 23

23. În aceste condiții, Curtea a constatat că recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile constituționale ale art. 126 alin. (2) - potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“ - și ale art. 129, care statuează că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Aceste dispoziții constituționale conferă legiuitorului competența exclusivă de a stabili procedura de judecată și îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situații deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, inclusiv modalități de exercitare a drepturilor procesuale, așa cum este și situația reglementării cazurilor în care poate fi promovată calea extraordinară de atac a recursului în casație, reglementare realizată prin dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală. Astfel, în ceea ce privește interesul inculpatului condamnat definitiv de a formula o cale extraordinară de atac în scopul de a obține o soluție de încetare a procesului penal, Curtea a observat că interesul său procesual ar putea fi valorificat - în condițiile mai sus menționate - potrivit dispozițiilor art. 426 lit. b) și lit. i) din Codul de procedură penală referitoare la contestația în anulare. ...