Decizia CCR nr. 469/2017Punctul 18

18. Cu privire la critica de neconstituționalitate a autorului excepției în sensul că textul legal criticat folosește noțiunea de „rea-credință“, termen care nu este definit de nicio lege, lăsând posibilitatea judecătorului de a interpreta acest termen după bunul său plac, Curtea observă că în condițiile în care textul legal criticat se referă la introducerea cu „rea-credință“ a unei cereri vădit netemeinice, sintagma „vădit netemeinice“ sugerează faptul că cererea nu are niciun fel de fundament, aspect pe care autorul cererii îl cunoaște. Evident că, după modul în care a fost formulată cererea, motivele invocate, eventualele cereri repetate de chemare în judecată etc., instanța își poate forma o convingere și poate aprecia dacă reclamantul introduce o cerere de chemare în judecată cu rea-credință; or, textul de lege nu face altceva decât să legitimeze judecătorul care constată o astfel de situație să o și sancționeze. ...