Decizia CCR nr. 446/2017Punctul 18

18. Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală, în ceea ce privește susținerile autoarei excepției, potrivit cărora dispozițiile art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală nu oferă remediul procesual pentru ipoteza juridică în care aceasta se află, respectiv că textul criticat nu permite judecătorului de cameră preliminară să restituie cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, în situația în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva petentului, Curtea constată că dispozițiile art. 341 alin. (6) lit. b) și, respectiv, alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală prevăd atât posibilitatea judecătorului de cameră preliminară de a admite plângerea, de a desființa soluția atacată și de a trimite, motivat, cauza la procuror pentru completarea urmăririi penale, cât și posibilitatea acestuia de a admite plângerea și de a schimba temeiul de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea. Totodată, Curtea reține că situația de fapt a autoarei excepției este aceea de a fi fost dispusă, în privința sa, o soluție de clasare, conform art. 19 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, iar art. 19 anterior menționat atribuie, în mod expres, caracterul de lege penală mai favorabilă soluției juridice dispuse în favoarea sa, conform prevederilor art. 18^1 din Codul penal din 1969. Mai mult, în situația unei eventuale trimiteri în judecată a petentei, aceleași dispoziții ale art. 19 din Legea nr. 255/2013 prevăd pronunțarea de către instanța de judecată a unei soluții de achitare, conform dispozițiilor Codului de procedură penală în vigoare. ...