Decizia CCR nr. 181/2017Punctul 9

9. În motivarea excepției de neconstituționalitate, se susține că dispozițiile art. 346 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate și, totodată, contrare prevederilor art. 6 din Convenție, întrucât acestea prevăd doar ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară hotărăște, prin încheiere motivată, în situația în care nu au fost formulate cereri și excepții sau în cea în care nu au fost invocate excepții din oficiu, nu și ipoteza, cea mai des întâlnită, în care au fost formulate astfel de cereri. Se arată că, în acest fel, judecătorul de cameră preliminară este privat de instrumentul juridic necesar pronunțării unei soluții, în situația invocării de către părți a unor cereri și excepții. Se mai susține că absența reglementării ipotezei menționate contravine, în mod flagrant, principiului egalității de arme dintre apărare și acuzare, garantat de art. 6 din Convenție. Se susține, totodată, că posibilitatea restituirii dosarului la parchet, de către judecătorul de cameră preliminară, poate fi valorificată doar de către procuror, în timp ce, pentru inculpat, legea nu prevede dreptul inițierii unei astfel de proceduri, cererile având acest obiect, formulate de către el, fiind lăsate la aprecierea judecătorului de cameră preliminară. Se susține că vidul legislativ semnalat este de natură să lipsească apărarea, în mod nejustificat, de finalitate, ducând la pronunțarea unor soluții arbitrare și discreționare. ...