Decizia CCR nr. 181/2017Punctul 23

23. Referitor la pretinsa neconstituționalitate a soluției legislative conform căreia posibilitatea restituirii dosarului la parchet, de către judecătorul de cameră preliminară, poate fi valorificată doar de către procuror, în timp ce, pentru inculpat, legea nu prevede dreptul inițierii unei astfel de proceduri, cererile având acest obiect formulate de către el fiind lăsate la aprecierea judecătorului de cameră preliminară, Curtea reține că soluția contrară, cea a restituirii dosarului la parchet ope legis la cererea inculpatului sau a unei alte părți a procesului penal, ar fi de natură a genera restituiri arbitrare, discreționare sau abuzive. De aceea, lăsarea la aprecierea judecătorului de cameră preliminară a unei astfel de cereri formulate de părți este de natură a evita situații precum cele anterior enumerate și de a garanta soluționarea cauzelor penale în condiții de legalitate, caracter ce presupune eliminarea posibilelor abuzuri de drept sau a posibilității tergiversării soluționării cauzelor. Totodată, reglementarea soluției prevăzute la art. 346 alin. (3) lit. c) din Codul de procedură penală, conform căreia judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet atunci când procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3) din Codul de procedură penală, ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții legale, are ca temei rolul parchetului, acela de organ judiciar chemat să asigure desfășurarea urmăririi penale, ca etapă a procesului penal, conform prevederilor art. 30 coroborate cu cele ale art. 285 și următoarele din Codul de procedură penală, iar ca scop asigurarea posibilității acestuia de a proceda la completarea urmăririi penale, atunci când se constată că se impune o astfel de procedură. Or, având în vedere aceste considerente, respectiv rolul diferit al parchetului și al inculpatului în cadrul procesului penal, reglementarea unor soluții juridice diferite în situația formulării unei cereri de restituire a dosarului la pachet de către procuror și, respectiv, de către inculpat, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil al acestuia din urmă. Cu privire la dreptul fundamental anterior referit, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că acesta reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului, ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile, și că el obligă la asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă, garanții procesuale de care inculpatul beneficiază pe tot parcursul procedurii camerei preliminare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragraful 30). ...