Decizia CCR nr. 422/2017Punctul 20

20. În ceea ce privește argumentul care trimite la infracțiunea de primire de foloase necuvenite reglementată de prevederile art. 256 din Codul penal din 1969, Curtea reține că această faptă nu a fost dezincriminată, ci a primit o nouă calificare prin dispozițiile art. 289 din Codul penal, aceea de luare de mită. În acest sens, prin Decizia nr. 184 din 29 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal, Curtea a constatat - cu privire la infracțiunea de luare de mită - că forma propusă în noua reglementare este mai largă, acoperind toate situațiile în care o persoană ia mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Literatura de specialitate a reținut că, prin această modificare, sa urmărit renunțarea la distincția anterioară între luarea de mită și primirea de foloase necuvenite, distincție care nu făcea decât să creeze dificultăți în plan probator atunci când înțelegerea a avut loc înainte de efectuarea actului, dar bunurile s-au remis ulterior, art. 289 din Codul penal conținând, deci, reglementarea prevăzută în art. 254 (luarea de mită) și cea regăsită în art. 256 (primirea de foloase necuvenite) din Codul penal anterior (paragraful 20 din Decizia nr. 184 din 29 martie 2016). ...