Decizia CCR nr. 184/2016Paragraful 17

13. Guvernul arată că fapta de luare de mită se regăseşte în noul Cod penal într-o formă mai largă, acoperind toate situaţiile în care o persoană ia mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Modificarea s-a realizat pentru a permite renunţarea la distincţia anterioară între luarea de mită şi primirea de foloase necuvenite, distincţie care nu făcea decât să creeze dificultăţi în plan probator atunci când înţelegerea a avut loc înainte de efectuarea actului, dar bunurile s-au remis ulterior, art. 289 din noul Cod penal conţinând, deci, reglementarea prevăzută în art. 254 (luarea de mită) şi cea regăsită în art. 256 (primirea de foloase necuvenite) din Codul penal anterior. În continuare, face referire la deciziile nr. 26/2014 şi nr. 19/2015 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedura hotărârilor prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor probleme de drept, apreciind că nu poate fi reţinută lipsa de previzibilitate a normei penale. De asemenea, faţă de susţinerile autorului privind lipsa unor norme metodologice, arată că acestea nu prezintă relevanţă în speţă deoarece în niciun caz prevederile acestora nu ar fi putut contrazice dispoziţiile imperative cuprinse într-un act normativ cu o forţă juridică superioară, respectiv o lege organică (Codul penal).