Decizia CCR nr. 379/2017Punctul 7

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că textul de lege criticat contravine principiilor egalității și nediscriminării, deoarece vizează două categorii de persoane aflate în situații juridice identice, cărora li se aplică un tratament juridic diferit, fără a exista o justificare obiectivă și rațională. Astfel, se arată că, deși cesionarii de drepturi litigioase care au obținut măsuri reparatorii anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, pe de o parte, și cesionarii care urmează procedura instituită prin textul de lege criticat, pe de altă parte, beneficiază de un drept la despăgubiri recunoscut de aceeași lege, respectiv Legea nr. 10/2001, totuși, măsurile reparatorii nu sunt identice, prima categorie având vocația legală de obținere a unor măsuri reparatorii în sumă egală cu valoarea imobilului, iar cea de-a doua categorie - măsuri compensatorii diminuate cu 85% față de valoarea imobilului. Se mai susține că acest tratament juridic este în mod evident discriminatoriu, în condițiile în care are la bază un element pur aleatoriu, și anume celeritatea procedurilor administrative și/sau judiciare derulate în fiecare caz. Invocă în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 830 din 8 iulie 2008. Se mai susține și încălcarea principiului statului de drept, în componenta sa referitoare la securitatea juridică, și a celui al neretroactivității legii, întrucât prevederile criticate se aplică unor situații născute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind ignorată ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice născute în baza Legii nr. 10/2001 și intervenindu-se în raporturile private dintre cedent și cesionar. Mai mult, diminuarea valorii măsurilor compensatorii printr-o lege intrată în vigoare ulterior nașterii raportului juridic în conținutul căruia intră dreptul persoanelor îndreptățite la primirea de măsuri reparatorii egale cu valoarea imobilului reprezintă o măsură cu un evident caracter retroactiv. Se mai arată că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât persoanele îndreptățite la restituire, îndeplinind condițiile specifice din legile reparatorii, au dobândit o „speranță legitimă“, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, beneficiind de un „bun“, în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Acest „bun“, respectiv valoarea patrimonială recunoscută, este stabilit prin raportare la valoarea imobilului naționalizat și exista în patrimoniul persoanelor îndreptățite la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Or, măsura instituită prin textul de lege criticat aduce atingere înseși substanței dreptului, în sensul de valoare patrimonială aparținând persoanei îndreptățite, aspect ce rezultă din faptul că dreptul la obținerea măsurilor reparatorii s-a stabilit anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. ...