Decizia CCR nr. 382/2017Punctul 9

9. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul apărătorului ales al autoarei excepției de neconstituționalitate, care, mai întâi, precizează că a fost invocată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 93 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 123/2012 în raport cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) și art. 20 din Constituție prin raportare la art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; excepția de neconstituționalitate este admisibilă, îndeplinind cerințele prevăzute de lege. În continuare, arată că prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție impun legiuitorului obligația de a-și circumscrie activitatea de legiferare unor condiții calitative; pentru ca destinatarul legii să aibă posibilitatea de a-și adapta în mod corespunzător conduita, legea trebuie să fie clară, precisă și previzibilă, cerințe prevăzute și de normele convenționale și statuate și în jurisprudența Curții Constituționale. Din această perspectivă se susține că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece sunt ambiguu și neclar formulate; astfel, nu este firesc ca orice încălcare a oricărui act normativ să aibă caracterul unei contravenții; a conferi Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei vocația de a legifera cu titlu de contravenție, fără ca fapta respectivă să fie clar și precis indicată, golește de conținut prevederile constituționale. În acest context face trimitere la punctul de vedere al Guvernului exprimat în acest dosar. ...