Decizia CCR nr. 382/2017Punctul 18

18. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. În acest sens arată că fapta calificată de lege ca și contravenție trebuie, în mod necesar, să aibă elementul material prevăzut în lege, fără ca pentru a fi determinat acest element material, destinatarii legii și organele de control să fie nevoite să recurgă la acte de nivel secundar care intră în vigoare ulterior intrării în vigoare a legii care prevede contravenția sau în acte administrative individuale (respectiv, licențe în cazul de față). Este adevărat că, potrivit art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 123/2012, titularii de licențe sunt obligați să respecte condițiile licenței, însă această obligație nu se poate converti, pentru legiuitor, în modalitatea în care acesta își îndeplinește obligația sa constituțională de a redacta norme legale contravenționale care să îndeplinească o cerință esențială de calitate, respectiv să cuprindă elementul material al contravenției, adică fapta în concret care constituie comportamentul pe care destinatarii legii trebuie să îl aibă prefigurat ca fiind interzis. Desigur că titularii trebuie să respecte condițiile licenței, însă acest principiu nu poate fi utilizat de către legiuitor pentru a omite reglementarea faptelor care constituie contravenție în cadrul legii energiei. Licența se emite, în toate cazurile, pe baza unor dispoziții legale exprese care stabilesc condițiile și obligațiile pe care trebuie să le respecte titularul. În acest context, cu privire la condițiile calitative ce trebuie să le îndeplinească o lege, menționează jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 363 din 7 mai 2015. Totodată, apreciază că, dacă s-ar admite că pot fi stabilite contravenții fără ca faptele să fie clar descrise de normele de incriminare, garanțiile stabilite de art. 1 alin. (5) din Constituție sunt golite de conținut. Față de cele prezentate menționează că revine Curții Constituționale să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate. ...