Decizia CCR nr. 385/2017Punctul 6

6. În continuare, autorul excepției susține că dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 334/2006 nu stabilesc o interdicție a cărei nesocotire se impune a fi sancționată, ci o excepție de la regulă. În textul de lege criticat legiuitorul a stabilit atât o interdicție, cât și excepții de la această interdicție. Mai mult, interdicția prevăzută în cuprinsul art. 16 are caracter general, textul criticat stabilind că partidele politice nu pot desfășura activități specifice societăților reglementate de Legea nr. 31/1990. Or, o astfel de reglementare este în totală contradicție cu normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sens în care invocă prevederile art. 36 alin. (1) și ale art. 48 alin. (1) din Legea nr. 24/2000. În acest sens, se susține că excepția prevăzută de textul de lege criticat nu poate constitui o faptă contravențională ce se impune a fi sancționată, pentru că îi lipsește obiectul reglementării. Or, potrivit art. 23 alin. (12) din Constituție, nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii. Acestea se coroborează cu prevederile art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit cărora, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege. După cum se observă, din modul în care au fost redactate aceste dispoziții legale, rezultă că fapta nu poate fi considerată contravenție, dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru (nullum crimen sine lege) și nicio sancțiune administrativă nu poate fi aplicată, dacă ea nu este prevăzută de lege pentru fapta comisă (nulla poena sine lege). Legalitatea incriminării și a pedepsei apare astfel ca una dintre cele mai importante limitări, reprezentând principala garanție a securității juridice a persoanei în fața dreptului administrativ sau penal. Această împrejurare are drept consecință punerea instanțelor în imposibilitatea de a realiza un control eficient și real de legalitate și temeinicie, în condițiile în care nu se poate aprecia în ce măsură sancțiunea contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru faptele săvârșite și respectă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 cu privire la criteriile de individualizare a sancțiunii, constituind, de asemenea, și o încălcare a principiului legalității care trebuie să guverneze încheierea oricărui act de autoritate. ...